Ca să poți explica altora lucruri, trebuie să le înțelegi tu, mai întâi. Am văzut nenumărați lectori care povesteau, în ședințe interne sau evenimente mari, despre lucruri pe care nu le stăpâneau deloc. Și mi-a fost jenă de jena lor. Pentru că aici, fără niciun sentiment că jignesc pe cineva, nu e vorba despre frică, despre blocaj, ci despre inconștiență și delăsare.

Trăim într-o societate în care multe evenimente sunt prezentate de oameni care, în afară de titlul de lector la evenimente de gen, n-au în CV o activitate aplicată a lucrurilor despre care vorbesc. Și eu nu cred că e ok. Am fugit întotdeauna de invitațiile care îmi spuneau că aș putea vorbi despre subiectul X sau Y la evenimentul lor, atunci când eu știam că X și Y îmi sunt străine, cel puțin în parte.

Așa că, de-a lungul timpului, am dezvoltat o serie de exerciții care să mă forțeze să înțeleg unde stau cu adevărat la nivelul cunoașterii subiectului despre care vorbesc. Încă mai trec prin aceste exerciții și încă îmi sunt de folos. Hai să vedem câteva dintre ele:

::: Explică într-o singură frază ce vrei să spui în slide-ul de pe ecran. Apoi încearcă să explici într-o singură propoziție. Poți? Dacă da, ai reușit să înțelegi suficient de bine conceptul pe care îl prezinți.

Am preluat ideea asta de la colegii de la vânzări. Am observat că, atunci când reușești să-i zici omului într-o frază simplă și ușor de înțeles ce vrei de la el, vânzarea merge mult mai bine. Obișnuiesc să iau fiecare slide al unei prezentări diverse, fiecare pagină pe care vreau să o susțin în fața unei audiențe și să o transform, încet-încet, într-o înșiruire mai mică sau mai mare de frază ori propoziții simplificate.

Pot spune povestea unei astfel de fraze printr-o poză? Atunci voi alege întotdeauna poza, pentru că așa e construit creierul nostru, să rețină mai bine imaginile decât cuvintele alambicate.

::: Ai un copil în casă? Explică-i, cât de simplu poți, unul dintre conceptele din prezentare. Dacă înțelege, atunci le poți explica și oamenilor mari acest lucru.

Recunosc faptul că Ana, fiica-mea de 6 ani, ajută mult la un astfel de exercițiu. Atunci când i-am explicat ce sunt legile, ce e internetul, ce înseamnă că, la un moment dat, am fost avocat, am înțeles și eu mai multe despre conceptul în sine. În tot procesul astă de construcție a unor explicații simple, adaptate celei mai complicate audiențe din lume (copiii), creierul tău e forțat să iasă din zona de confort și să definească lumea altfel. Uneori mă gândesc că Einstein a descoperind ecuația relativității încercând să explice unui copil cât de mare e lumea.

Creativitatea copiilor, faptul că te pun, prin întrebările și abordarea lor, în situații mult diferite de ce ai gândi tu, ajută fantastic de mult la crearea unui discurs public. O anecdotă celebră povestește că, într-o zi, cineva a întrebat-o pe o fetiță ce desenează. Fetiță a răspuns că îl desenează pe Dumnezeu, iar omul i-a replicat că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Fetița l-a privit în ochi, a râs și i-a spus că nu e nimic, o să afle toți în câteva minute cum arată.

Fii tu, pentru audiența ta, fetița care îl desenează pe Dumnezeu. Arată-le concepte pe care nu le-au priceput niciodată. Desenează-le universul în aer, cu mâinile, îndemnându-i să vadă alături de tine acele imagini memorabile. Intră în sufletul și mintea lor, proiectandu-le acolo imaginile lucrurilor despre care vorbești.

::: Fă o lista cu 10 - 20 - XX întrebări privitoare la tema pe care o prezinți. Ce ar vrea ascultătorii tăi să știe, mai exact, din acea temă? 

Dacă ar fi să aplice mâine în practică lucrurile pe care le spui tu, de unde ar începe? Construiește o schemă logică a aplicării practice a discursului tău.

Dacă vrei să nu te blocheze nimeni din audiență cu o întrebare stupidă, încearcă să anticipezi toate aceste întrebări. Încearcă să te pui în mintea ascultătorilor și să le înțelegi nevoia de informare. Cu cât o faci mai des, cu atât vei elimina mai tare surprizele neplăcute din timpul prezentărilor. Iar oamenii, odată ce văd că livrezi, sigur pe tine, răspunsuri la întrebările lor, vor considera că ești expert în domeniu și îți vor ierta, îți garantez asta, micile erori sau scăpări din construcția discursului. De fapt, asta e un secret interesant: mă prezint în fața ta ca un om, vezi că mă pricep la ce vorbesc, o să fii înclinat să-mi dai circumstanțe atenuante dacă, la un moment dat, mă împiedic și spun o prostie, după care revin asupra ei. O să ti se pară că n-am făcut nimic deplasat, că orice om greșește.

::: Vorbește singur, în casă, cu voce tare, despre subiectul prezentării. Repetă modul în care îți construiești prezentarea, încearcă să îți modulezi vocea și gesturile pentru a crea atmosferă. 

Chiar dacă nu vin la un concert Bon Jovi, oamenii se așteaptă să vadă la tine un discurs oferit din toată inima, nu doar niște buze care se mișcă mimând interesul.

Dacă vrei ca audiența ta să fie captivată, oferă-le un spectacol captivant. Nicicând un lector care stă în spatele unei tribune și citește de pe slide-urile unei prezentări ori foile unei cărți n-a ridicat o sala în picioare. Sala o ridică lectorii care privesc ascultătorii în ochi, care coboară între ei, care dau din mâini și transmit, prin toți porii lor, că subiectul despre care vorbesc este cel mai captivant din lume. Și așa ajungem la ultimul exercițiu din seria celor pe care îți propun să le încerci înainte de prezentare.

::: Convinge-te mai întâi pe tine că subiectul pe care îl prezinți este captivant. E vital pentru a-i putea convinge, apoi, și pe ceilalți.

Într-un fel, asta e partea cea mai grea, locul unde orice sfat ți-aș da, experiența ta e mult mai importantă. Aș putea să-ți spun să nu vorbeșți niciodată undeva pentru că aștepți bani sau promovări ori preamărire. Aș putea să-ți spun că vorbitul în public se face, întotdeauna, pentru subiectul pe care îl expui, și nu pentru beneficiile pe care le-ai avea expunând acel subiect. Că, atunci când vorbeșți în public, nu ești nimic altceva decât o portavoce a subiectului tău, că nu exiști tu, există doar simbioza dintre tine și lucrurile despre care vorbești.

E posibil să nu mă crezi, pentru că tu simți și vrei cu totul altceva, așa că n-o să-ți spun toate acele lucruri. O să-ți spun, în schimb, că, dacă te concentrezi pe ce prezinți, vei percepe timpul petrecut acolo, în fața altor oameni, ca pe o experiență plăcută. Îl vei savura, te vei simți bine și asta se va simți zile bune după ce ai terminat discursul. Dacă, în schimb, te concentrezi pe foloasele pe care le vei avea în urma acelui discurs, ai toate șansele să îți pierzi focalizarea și să te încurci.

Care e, deci, obstacolul cel mai important ce trebuie depășit înainte de un discurs? Să știi, cu adevărat, despre ce vorbești. Imediat ce ajungi la concluzia că știi subiectul, urmează prima parte efectivă a discursului, pregătirea conținutului pe care urmează să îl livrezi.

Despre această pregătire și multe alte lucruri interesante, vom vorbi însă în lecția următoare.